Archive

Archive for the ‘de-ale gurii’ Category

sus la deal

Martie 28, 2015 1 comentariu

Iaca am urcat la deal saptamana trecuta. Nu am urcat demult asa incat am privit cu mare atentie munca lui Kuki si a feciorului meu. De cand a cumparat Kuki aceasta gospodarie am incercat sa mancam cat mai curat cand urcam la deal. Acum marea lupta este pentru realizarea unui cascaval cat mai bun si fara e-uri. In pozele vechi se mai vad si alte lupte in prepararea mancarii. Dar sa trec la poze deoarece cam asta voi prezenta.

 

 

 

 

P1230424

 

 

Lapte de vaca din zona (Dealu Domnului, jud. Cluj ) incalzit pana la nu mai stiu cate grade

 

 

 

P1230428

 

adaugare cheag ( importat de la un roman din Elvetia care cu asta se ocupa )

 

 

 

P1230434

 

 

sfaramare manuala

P1230436cules si pus in forme la scurs

 

P1230441

 

poza de familie

P1230445

 

 

presare usoara

 

 

 

P1230469asa arata casul de cu o saptamana inainte. din greseala de incepator s-a vehiculat ideia ca este depreciat si a fost sacrificat. greseala, era in toti parametrii.

si fiindca se mananca si carnuri ( de catre unii )P1230449

 

Categorii:de-ale gurii

la melci

Ianuarie 10, 2011 Lasă un comentariu

De-o vreme incoace luna aprilie este luna in care haituiesc melcii si pun de cateva portii de melci in cochilie. Deocamdata nu pun nici o reteta caci este cam multa munca si, deci, mult de scris. Postez doar trei poze.

 

Categorii:de-ale gurii

Porcul nostru de Ignat

Decembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Asta e, romanul taie porcul inaintea Craciunului. L-am executat si noi, aproape conform traditiei stramosesti. Adica nu am avut paie caci macelarul era convins ca iese soricul tare daca foloseste paie. L-am lasat sa faca cum stie stiind si noi ca nu-i vom mai solicita serviciile la anul. Iaca cateva poze. Fara explicatii.

De parlit l-am parlit cu „forja”

Prima curatare.

Faza cu inegritul soricului.

A doua curatare.

 

Aceiasi faza

Macelarirea, la propriu.

Aceiasi.

Ibidem.

Dupa macelarirea la propriu a fost destul de complicata alegerea carnii pentru carnat,caltabos si friptura.

Detaliu de coada. 🙂

Jumarile la fiert.

Slanele la sarat.

Operatiunea, carnatul de casa. Bio!.

Operatiunea finala. Afumatul.

Categorii:de-ale gurii

Paine de casa

Noiembrie 1, 2010 Lasă un comentariu

Ca de obicei nu dau reteta deoarece e plin netul de idei. Urmeaza poze cu modul nostru de lucru.

Deci, in primul rand se macina faina. Grau bio de la taran din ograda, macinat in moara proprie. Macinat in asa fel incat sa ramana faina integrala.

Ca sa iasa cat mai aproape de original se face aluatul in troaca de lemn.


Se adauga drojdia dizolvata in prealabil in apa calduta.

Se amesteca bine si se trag cativa pumni. Noi nu o batucim pana  nu se lipeste de maini, asa cum recomanda expertii. E inutil!

Se lasa sa se odihneasca aluatul cateva minute langa soba.

Dupa o scurta odihna…

portionam si asezam in tavi de tabla. E mai comod! Frunzele de varza au rolul de a impiedica arderea prea puternica a a painii in partea superioara. Apoi se lasa la dospit, ultima etapa inainte de cuptor.

Asa arata ultima tura de paini. Un pic cam coapta dar minunata la gust.

Cam asa arata o sarja reusita. Aceasta era facuta cu faina alba.


Categorii:de-ale gurii

Galbiori uscati

Octombrie 6, 2010 2 comentarii


M-a intrebat candva un amic ce fac daca gasesc prea multe ciuperci. Pai, prea multe e destul de greu de apreciat. Dar in afara faptului ca doua zile mananc ciuperci mai pun si deoparte. Galbiorii, hribii si trambitele le usuc. Hribii taiati subtire, aproximativ 3mm ( cu aceasta ocazie fug si viermii din ciuperca), galbiorii dupa o zi de soreala ii rup de-a lungul iar trambitele le rup in trei patru bucati.

Cu galbiorii uscati obsnuiesc sa fac supa crema de galbiori (cu legumele de rigoare, la aceasta supa galbiorii sunt macinati destul de fin.)  iar mai pe la sfarsit arunc o mana de trambite uscate.  Ca sa ramana intregi si sa le simt in gura. Si totodata sa nu inegreasca supa ca nu mai arata apetisant.Cu hribii fac mai multe. O omleta cu hribi uscati e un deliciu.Apoi poti arunca o manuta de uscati intr-o tocanita cu carne. Poti de asemenea sa-ti faci un ulei pentru salate cu aroma de hribi. Iese „ecelent”. Trambitele se potrivesc la supa mea crema de galbiori si in orice tocanita.

No, acu sa stiti ca hribii se pastreaza minunat si in congelator. Dupa curatare de pamant se sterg palariile de praf si se taie felii sau cubulete. NU se spala cu apa. In pungi de cate o portie se pastreza minunat si pierd nu nimic din aroma.

Acu, am poze doar cu galbiori dar cand le voi gasi pe celelalte le voi anexa.

deci, aici e sarja de galbiori imediat dupa ce i-am curatat de ace de brad. Eu plec la cules de ciuperci cu bricegul specializat. Curat fiecare ciuperca ininte de a o pune in cos. In felul acesta nu se murdaresc unele de la altele si sunt mai usor de curatat.

deci, gramada de mai sus dupa ce au stat mai mult de o zi la uscat.

acilea le vedeti dupa ce le-am rupt de-a lungul.

Asa arata in final. Apoi de dimineata fac un foc in teracota si le asez cu tot cu suprt deasupra sobei la supra uscare. Cand sunt „crocante” le pun in borcan inchis. Asa procedez cu toate cipercile pe care le usuc.

munca e epuizanta asa incat trebuie consumate multe lichide!


Aici o poza in care se vede actiunea de pregatire a hribilor pentru congelator. Eram la deal si in perioada aceea nu gasisem decat galbiori si cativa, foarte putini, hribi.

Ciuperca , palaria sarpelui, nu am reusit sa o conserv decat la congelator. Dar am avut surpriza sa constat ca e ca panza tare dupa decongelare. Asa incat le- am tocat in masina de tocat si am facut chiftele din ele. Fara carne. Minunate asa!

Categorii:de-ale gurii

Muraturi II

Septembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Deci, la acesata ora se executa seria a doua de muraturi. Acum se pun gogonelele. De fapt le punem asortate ca sa nu fie cineva nemultumit la desfacerea borcanului. Cele mai bune vor fi cele cele deja inrosite. Mama!

In premiera am pus la murat si ciperci numite ramaria botrydis. Sper sa iasa bune.Feciorul meu cel mare a mancat in iarna la Straja si i-au placut mult.

Categorii:de-ale gurii

Cu treaba

Septembrie 21, 2010 Lasă un comentariu

Am dat in acest sfarsit de saptamana o tura la deal. Cu treaba multa. Am facut silvoitza din prune, am haituit ciuperci prin padure, am facut paine de casa, si evident cele traditionale preparate; mamaliga la cuptor, friptura de curcan, ceva pe baza de conopida. Cea mai interesanta a fost painea cu alune, painea de alac iar cel mai greu de facut a fost silvoitza care a fiert incontinuu 25 de ore. Cateva poze:

Ceata si ploaie cat incape.

Pregatiri de silvoitza.


Ceaunul in care are loc ceremonia. 26 de ore!

Produsul final, silvoitza.

Cateva gratare, asa, de pofta.

Painile.

Mamaliga.

Treaba aceea cu conopida pregatita pentru cuptor.

Ramaria botrydis pregatita pentru  fi murata. Ati gustat asa ceva?

Cateva palaria sarpelui. Pregatite pentru „pane”.

Poza mai veche cu palarii prajite.


Din gradina am scos ardeiasii iuti. Arata bine, nu?


Categorii:de-ale gurii